Capitala verde a României este şi va fi mereu oraşul meu preferat: BRAŞOV.

 

Poză de pe: http://florinnan.blogspot.com

Au trecut luni bune de când am avut ocazia să privesc liniştită acest film.

Cea mai corectă şi exactă critică o faci exact după film. Cea mai sinceră apare la câteva luni după eveniment.

Maria Larssons eviga ögonblick prezintă o poveste de la începutul anilor 1900, unde este centrată viaţa finlandezei Maria. Se focalizează rolul femeii în societatea timpurie. Totul se raportează prin cuvintele isteţei sale fiice, Mija. Aceasta îşi prezintă mama supusă suferinţei în viaţa cotidiană, urmând ca din atâta amar să înflorească arta şi pe strada ei, fiind fascinată de fotografie. Ulterior, va avea ocazia să se minuneze la o altă minune a secolului respectiv: filmele (mute) proiectate la cinematograf.

Probabil fotografia este cel mai bun lucru din viaţa ei şi avem ocazia să asistăm de mai multe ori la o puternică dorinţă de evadare din partea acesteia, nefiind împiedicată să-i spună soţului că poate s-o omoare. Trăieşte mereu ruşinea căsniciei şi se simte vinovată pentru problemele de sănătate ale mezinului, de care a încercat să scape înainte de naştere.

Regizorul face foarte bine paralela între femeia din căsnicie şi femeia din studioul foto. Recunosc că am încercat să-i înţeleg faptele şi-mi este greu, mai ales acum, să privesc o femeie umilită de nervii soţului. Are multe momente în care (parcă) te pune să întrebi DE CE.

Maria Larssons eviga ögonblick (Suedia/Danemarca) a pierdut la Golden Globes în lupta cu Vals Im Bashir (Israel), Der Baader Meinhof Komplex (Germania), Gomorra (Italia), Il y a longtemps que je t’aime (Franţa).

Nu este un film care să te dea pe spate, dar poate fi considerat educativ pentru femeile din ziua de azi. Un subiect prea delicat…